Expozitia "La 1/2 din 2010" - Fotografii realizate de cursantii celei de-a treia promotii, dupa primele doua module de curs. Muzeul Literaturii Romane, aprilie 2010. Fotografia de pe afis: Cristian Raul Tanislav.

Cautari îndraznete, fara pofte de superficiale socari.

Chef de poveste, fara anecdotic imediat.

Plasticitate, fara ocheade ilicite spre pictura.

Asocieri tematice contrastante, dezvoltate vizual pâna la eliminarea necesitatii de explicitare verbala.

Expresii cromatice nu baltaturi.

Emotii vizuale fara îngradiri venite din comoditati comerciale sau agresivitati dictate de moda momentului.

Poetul Ioan Es. Pop a ales sapte fotografii din expozitie carora le-a atasat câte un poem de-al sau.


Poem 1
Bogdan ANDA
In macelaria ta mi-ar fi placut si mie sa lucrez
macar o data pe saptamana, in ziua mea libera,
dar nu in fata, unde vinzi si unde
toti imbraca halate si poarta manusi,
mie imi place in hala din spate, unde mustele roiesc
si unde, oricat te straduiesti sa ii extermini,
sobolanii misuna peste tot.

acolo, tavalit pe cate-o halca, sa pot sta singur,
cu coatele in sange animal,
sa ma zgudui de plans si sa ma rog.
dupa opt ceasuri de rugaciune dintr-asta,
as iesi afara cu ochi limpezi si surazatori

si sase zile dupa aceea as fi bland ca un miel
si gata de orice sacrificiu,
fericit ca in a saptea zi ma pot intoarce
in macelarie, printre halci,

fiindca numai din cauza carnii te rogi
si cu cat e carnea mai multa,
cu atat te rogi mai sfasietor.

Ioan Es. Pop an Es. Pop

Poem 2
Ionut DRAGNEA
lupul a intrat in salon in miezul zilei.
a adulmecat cu duiosie scutecele noului nascut
si a stat minute intregi
cu ochii atintiti la tablourile de pe pereti.

pe urma, el si copilul s-au privit
fratern si complice,
parul copilului era alb si pielea zbarcita.
dar mainile subtiri si mici ii straluceau de prospetime.

au mancat amandoi din acelasi talger.
au chicotit si si-au facut cu ochiul.
cand a intrat ea, copilul suradea
cu ochii atintiti inspre paduri.

si-a zis ca doarme si a primit lupul deasupra ei
cu spaima si impacare.

Ioan Es. Pop

Poem 3
Jean GRIGORE
batem in usi sa ne deschida sa ne
lase sa iesim, dar cei de dincolo nu ne aud si
bat si ei in usi sa-i deschidem sa iasa
si cand se deschide dam tot peste noi
dar nu ne luam in seama si zicem noi vrem sa iesim
si ei zic vrem sa intram, nu luati cu voi usa
n-o sa avem ce descuia la iesire,
o sa ramana gol in perete,
n-o sa avem pe unde iesi.

Ioan Es. Pop

Poem 4
Dafina JEACA
sunt un barbat singur. nu-i nicio mandrie in asta. doar sunt
hoarde de nefericiti care umbla si cauta
alti nefericiti - numai ca intre nefericiti si nefericiti
sunt mari praguri de nefericire,

unii au bani multi, altii au sperante
desarte - nu exista doar nefericiti
de-un singur fel.

iar cand, totusi, se unesc,
nefericitii fac revolutii, dupa care
li se ia totul.

Ioan Es. Pop

Poem 5
Teodora MAFTEI
autobuzele umbla pline cu morti.
dimineata, in statia din fata blocului
morti osteniti asteapta autobuzul 101.

la cinci dupa-amiaza,
aceiasi morti se intorc de la serviciu.
rasufla usurati si suie cu liftul
fiecare in sicriul lui, unde vara asta
n-a fost pic de racoare.

am avut norocul sa nimeresc intr-un bloc
unde toti sunt morti. am si eu
sicriul meu, la etajul cinci. sosesc
mai tarziu decat ceilalti. asta nu inseamna insa
ca sunt mai viu. lucrez doar mai mult.
iar afara trebuie sa par ca traiesc si am treaba.
doar ca lucrez neglijent, dorm prea mult,
sunt absent, nu vorbesc, beau in graba.

stau cu gandul sa plec. ma grabesc s-ajung acasa
macar inainte de doisprezece noaptea, cand
raclele se racoresc, moartea devine tihnita
si nu mai e nimic de vazut pe pamant.

atunci incep sa ma rog. cu cat ma rog cu atata
spaima se face mai densa, raul mai mistuitor.
dar de aici din iad ce stralucitor pare cerul
chiar si in noptile cu nori.

Ioan Es. Pop

Poem 6
Daiana OLTEANU
n-am avut curajul unui strigat niciodata. frate cu
soarecele si cariul. rozand incet pe dedesubt, prin intuneric,
incet si tacut, prin talpa in sus, prin genunchi,
asa cum am fost invatat de lungi generatii de rozatoare
mereu uitate-n pivnitele regnului.

alte onoruri n-avem. in fabula rece
nici n-am fost pomeniti.
cel ce-a venit trambitandu-si izbanda si
doborand cadavrele n-a stiut niciodata
ca noi am ros la temelie, noi la mijloc, iar el n-a avut
decat sa impinga putin de deasupra,
doar cat sa ajute la cadere.

frate cu soarecele si cariul, am incaput din nou sub
talpa noului venit
odata cu trupul in care am ros si din care
nu am apucat sa mai iesim.

incet, pe dedesubt, pe intuneric, prin talpa lui,
prin genunchi, ne ridicam iar, incet, cu rabdare
asa cum am fost noi invatati de
lungi generatii de rozatoare.

cand incepe sa ne simta noi am si ajuns in pantecele lui
ne-am ridicat rabdatori catre piept -
mici principii rozatoare, asa cum am fost noi asezate
tocmai dedesubt, la temelie,
rozand acolo incet, chiar foarte incet.

Ioan Es. Pop

Poem 7
Andreea VINTZE
asta fac acum: ma intorc pe oltetului 15.
este vinerea si este seara.
de vineri pana luni nu mai am la ce trai.
atunci hans se infurie si cumpara spirt sanitar
si zoli se infurie si cumpara spirt sanitar
si eu ma infurii si eu si zic la ce
si ei zic la ce si dupa asta indoim
totul cu apa si-ncepem sa fim fericiti.

ei nu mai zic la ce, eu nu mai zic.
de vineri pana luni nu ne mai auzim.
ne luam portia fiecare si incepem sa fim
mai putin nefericiti. mai putin vii.

si pana duminica noaptea totu-i OK.
si nu mai conteaza daca sau daca nu.
iese hans la geam si zoli la geam insa
nicio corabie nu mai apare dinspre corint.
si ei zic nu-i inca luni si eu zic inca nu.

si pe oltetului e iarasi veselie mare.
vine vineri si de vineri pana luni
e ziua noaptea ziua noastra libera
si cantam de tremura incaperile -
marinari incercati care spera ca-ntr-o duminica sa vada sosind
la orizont, peste blocurile din colentina, corabia dinspre corint.

iar luni, cand toti sunt plecati, soseste in sfarsit
si aici Fiul ca sa mantuiasca:
cu camasa murdara, cu ochii umflati de nesomn,
cu sticla goala-ntr-o mana, clatinandu-se si lalaind.
se catara pe scara la treisutecinci, isi intinde mainile si zice:
leaga-ma de lemnul ei, sa dorm si eu putin, amice.

Ioan Es. Pop


Presa despre expozitie:

-------------

Cautari indraznete, chef de poveste si emotii vizuale la expozitia de fotografie "La 1/2 din 2010"

Expozitia foto "La 1/2 din 2010"

75 de lucrari, 27 de autori - absolventi ai Scolii de Poetica Fotografica "Francisc Mraz", sala Rotonda a Muzeului Literaturii Romane. Sfarsit de martie in Bucuresti, la ora la care ziua se imbina cu noaptea. Cautari indraznete, fara pofte de socari superficiale; chef de poveste, fara anecdotic imediat; plasticitate, fara ocheade ilicite spre pictura; asocieri tematice contrastante, dezvoltate vizual pana la eliminarea necesitatii de explicitare verbala; expresii cromatice si emotii vizuale fara ingradiri venite din comoditati comerciale sau agresivitati dictate de moda momentului.

Pe cat de tentant suna comunicatul care anunta vernisajul de marti seara, pe atat de spectaculoasa s-a dovedit expozitia foto din Rotonda Muzeului Literaturii Romane, de departe cea mai reusita dintre cele pe care le-am vizitat in ultima vreme.

Secretul l-am aflat chiar de la Francisc Mraz, celebrul fotograf care i-a initiat pe cei 27 de expozanti in tainele poeticii fotografice si care, cu modestie sau emotionat si el de emotiile elevilor sai, ne-a marturist ca acestia i-au indeplinit visul oricarui profesor. "Fotografiile (cursantilor - n. red) nu-mi plac cand sunt mai slabe decat ale mele. Multe din ele imi plac, deci m-au depasit. Si mai mult decat atat, un profesor nu poate sa-si doreasca."

Francisc Mraz a acceptat si sa rememoreze inceputurile sale intr-ale fotografiei: "La un moment dat, a fost singura modalitate care a fost comoda fizicului si psihicului meu - sa fac fotografii. La altceva nu ma pricepeam. N-aveam acea educatie manuala nici pentru vioara, nici pentru pian, nici pentru desen. Pur si simplu am picat in lumea asta, probabil ca ceva-ceva mi-a lasat Dumnezeu cadou, adica aceasta putere de a descoperi fortele vizuale. Si cu o foarte stranie pretentie de la mine insumi de a ma autodepasi in fiecare etapa, etapa mai mica sau mai mare, m-am trezit cu rezultate. Pe urma, cand am inceput sa interoghez aceste rezultate si din perspectiva altor arte, m-am trezit ca am pofta sa spun toate experientele mele si altora. Si iata, acum, suntem la a treia generatie la aceasta scoala, pe care cu bucurie o numesc de poetica fotografica."

Atmosfera de la expozitie a tinut sa ii contrazica inclusiv pe scepticii care sustin ca tot ce tine de cultura nu face audienta. Daca presa a stralucit prin absenta, vizitatorii care zaboveanu minute intregi cu ochii atintiti pe o fotografie au facut neincapatoare atat sala de expozitie, cat si curtea din spatele muzeului.

* Ce spun expozantii de la 1/2 din 2010

"De mica am fost pasionata de poezie si de fotografie, iar acum ma bucur sa... scriu si eu cateva fotografii in care altii sa citeasca povesti cu placere. Pentru o persoana trecuta de 30 de ani, intoarcerea la scoala e mai mult decat entuziasta. M-am trezit ca astept cu nerabdare serile de joi sa merg la curs, ca imi place sa am si sa fac teme si, mai mult decat atat, ma bucur ca am gasit un atelier, sa-i spunem, in care sa-mi cizelez un pic stilul, sa-mi antrenez ochiul pentru frumos si sa scot la iveala toate resursele artistice ale sufletului, caci, dupa cum mi-a spus Ferko (profu) degeaba ai camera foto la tine daca nu ai si sufletul. E un sentiment nu doar foarte placut, ci si datator de energii pozitive. Iar pentru o persoana ca mine care traieste la maxim fiecare clipa, fie ea vesela sau distrusa, cursul asta s-a transformat dintr-un cadou primit de ziua mea, intr-o lectie de cultura, intr-un cerc de prieteni noi, iar acum, dupa prima expozitie, intr-o satisfactie incredibil de frumoasa." (Teodora Maftei)

"Particip cu mare placere la acest curs, care pentru mine reprezinta o evadare din cotidian. Dupa 6 luni petrecute in cadrul scolii, alaturi de domnii Francisc Mraz si Gyuri Ilinca, pot spune ca m-am schimbat, am invatat sa vad universul care ma inconjoara cu alti ochi, sa observ detalii pe langa care, acum cateva luni, treceam impasibila… am castigat incredere in mine si o multime de prieteni. Si ceea ce este cel mai important, am invatat ce inseamna o fotografie buna si cum sa ma indragostesc de aceasta inca inainte de a declansa." (Elena Luisa Iatan)

"Am ajuns la jumatate. La inceput am fost convins ca nu o sa ajung aici. Fie pentru ca nu o sa fac fata fie pentru ca voi renunta ... Mi s-a parut foarte greu la inceput. Acum imi pare rau ca nu sunt la inceput. Astept cu rasuflarea taiata fiecare joi pentru a ma hrani cu harul emanat de Ferko sau pentru a-mi consolida baza oricarei fotografii bune - partea tehnica - transmisa in soapta dar cu siguranta de Gyuri. Vin la curs obosit si plec in puterea noptii mai vioi ca dimineata. Ajung acasa si nu pot adormii ore bune. Probabil ca trebuie sa treaca ceva timp sa se aseze incet dar sigur povestea unei fotografii ..." (Tudor Stanica)

de Alina Neagu HotNews.ro, 1 aprilie 2010

----------

EVENIMENT La ˝ din 2010

Asa se intituleaza extraordinara expozitie de grup pe care o propune pâna pe 12 aprilie Scoala de Poetica Fotografica "Francisc Mraz", patronata de Fundatia "Societatea de Concerte Bistrita", la Muzeul National al Literaturii Române.

Sunt 27 de expozanti, fiecare cu un numar variabil de lucrari, dar toate 75 de calitate, articulând o fina caligrafie ideatica si ilustrând graitor conceptul de scoala de poetica fotografica. Cele 27 de retine ale ochiului fotografic educat de Mraz poarta numele lui Bogdan Anda, Radu Angheloiu, Adrian Balmes, Cristian Bassa, Stelian Bogza, Cornel Brad, Sorin Constantin, Tiberiu Crisan, Ionut Dragnea, Stefan Dumitru, Cristian Fetter, Jean Grigore, Teodor Horea, Elena Luisa Iatan, Ana Cristina Irian, Dafina Jeaca, Teodora Maftei, Alexandru Modoi, Mirela Momanu, Daiana Olteanu, Bogdan Oprea, Cosmina Popescu, Ioana Puscarciuc, Alexandru Spineanu, Tudor Stanica, Raul Tanislav, Andreea Vintze.

Pentru ca aceasta colectie de imagini are in spate un suflu unitar, un concept ordonator si o "scoala", pentru ca se vrea o recolta de pe un câmp cultivat cu atentie, iar nu o strânsura pestrita, nu putem trece cu vederea sugestia de arta poetica pe care escadrila de fotografi susnumiti o alatura lucrarilor lor, in prezentarea expozitiei: "Cautari indraznete, fara pofte de superficiale socari. Chef de poveste, fara anecdotic imediat. Plasticitate, fara ocheade ilicite spre pictura. Asocieri tematice contrastante, dezvoltate vizual pâna la eliminarea necesitatii de explicitare verbala. Expresii cromatice, nu baltaturi. Emotii vizuale fara ingradiri venite din comoditati comerciale sau agresivitati dictate de moda momentului." Contemplând lucrarile cu un ochi atent la aceasta legenda, putem lesne constata ca acordul dintre text si imagini nu este doar o promisiune. Intr-adevar - emotii vizuale, pe buna dreptate - asocieri contrastante. Tot asa, despre ocheadele spre pictura, putem, de buna seama, spune ca nu au ceva ilicit (desi nu stiu, pe de alta parte, cum ar trebui sa arate o privire licita si de ce artele ar mai trebui, in mileniul trei, sa fie atât de sever hotarnicite). Aici, insa, trebuie putin zabovit. Un control inopinat, o (m)razie la buletinele de identitate ale fotografilor arata o pofta uriasa de pictural, o adorabila opinteala calofila, o deschidere sensibila spre dulceturi cromatice, vapori de culoare si potriviri de nuanta care par sa tinda spre abstract (vezi Bogza Stelian, Teodora Maftei, Dumitru Stefan). Aproape toti se straduiesc sa restituie frânturi de imponderabil peisagistic, in care temeiul de solidaritate de grup este constituit tocmai de incercarea de a surprinde poezia realului. Chiar atunci când in obiectiv se strecoara personaje (copii in miscare, câini melancolici, mioare stivuite in saivan, o capra sugrumata teatral cu o funie), focalizarea opereaza nu asupra trupurilor, ci asupra aburilor de culoare in care acestea se misca. Rezultatul de ansamblu - un caleidoscop seducator si plin de amagiri pictural-fotografice care nu trebuie ratat.

Pe la jumatatea secolului al XIX-lea, Clarckson Stanfield observa, dupa ce privise calotipiile pionierilor intr-ale fotografiei David Octavius Hill si Robert Adamson: "Prefer sa am o colectie din acestea, decât din cele mai bune picturi ale lui Rembrandt". Punând intr-o paranteza cumpatata termenii excesiv de dramatici ai comparatiei lui Stanfield, dar parafrazându-i ideea, putem spune ca preferam prospetimea privirii Scolii de Poetica Fotografica multor expozitii caznite de pictura din ultima vreme.

DANIEL NICOLESCU. Ziarul Financiar, 1 aprilie 2010

---------

Fotografii de...poezie

27 de expozanti, fiecare cu lucrarile sale. In total sunt 75 si toate au in comun conceptul de poetica fotografica. Impresii despre expresiile expuse!

La jumatatea drumului celei de a 3-a generatii, s-ar traduce in romaneste expozitia de la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti. Fotografii ne arata operele lor.

"Scoala s-a implinit prin faptul ca la aceasi oferta de instrumentar teoretic, expozantii au raspuns extrem de variat, semn clar ca si-au pastrat personalitatea creatoarea intacta. Scoala nu produce tipare sau epigoni ci individualitati robuste care si-au gasit poteca si tropaie vesel pe ea." Profesorul Francisc Mraz

Cele 27 de retine ale ochiului fotografic educat de Mraz poarta numele lui Bogdan Anda, Radu Angheloiu, Adrian Balmes, Cristian Bassa, Stelian Bogza, Cornel Brad, Sorin Constantin, Tiberiu Crisan, Ionut Dragnea, Stefan Dumitru, Cristian Fetter, Jean Grigore, Teodor Horea, Elena Luisa Iatan, Ana Cristina Irian, Dafina Jeaca, Teodora Maftei, Alexandru Modoi, Mirela Momanu, Daiana Olteanu, Bogdan Oprea, Cosmina Popescu, Ioana Puscarciuc, Alexandru Spineanu, Tudor Stanica, Raul Tanislav, Andreea Vintze.

Pentru ca si noi ne-am intrebat ce este Scoala de Poetica Fotografica, va spunem raspunsul pe care l-am primit.

"Poetica fotografica reprezinta o suma de instrumente de imagine care pot tensiona tema fotografica, anuland astfel, ornamentalul sec sau plictisul, organizeaza si stabilizeaza tensiunea creata, iar in final microdinamizeaza eventualul exces de stabilizare”

Despre expozitia "La 1/2 din 2010" cei avizati spun ca este un caleidoscop seducator si plin de amagiri pictural-fotografice care nu trebuie ratat!

Dar fiecare vede si simte pentru el asa ca nu ne lasati pe noi sa va spunem ce si cum, mai bine mergeti si convingeti-va singuri la Muzeului Literaturii Romane de pe B-dul Dacia nr.12 pana pe data de 12 aprilie.

Stirile ProTV - 1 aprilie 2010

---------

Home / Expozitii / La 1/2 din 2010